Page Rank

 

OnePlusYou Quizzes and Widgets OnePlusYou Quizzes and Widgets

marți, noiembrie 30, 2010

6 B

Clasa a VI-a B

1 decembrie

La Şcoala Havârna a avut azi loc serbarea în cinstea sărbătorii naţionale a României. Organizatorii au fost doamna Roberta Mihalciuc, consilier educativ, pecum şi doamna Rodica Baltă, profesor de Istorie şi Educaţie Muzicală.
Au participat numerpşi elevi, de la toate clasele gimnaziale.




miercuri, noiembrie 24, 2010

Proiect european

http://www.u4energy.eu/web/guest/33
Comisia Europeană a lansat, începând de la 1 septembrie, o nouă competiţie - al cărei scop îl constituie conştientizarea consumului de energie. Am înscris Şcoala Havârna în această competiţie, dar rămâne de văzut şi ce vom putea face... în afară de, spre exemplu, înlocuirea lămpilor incadescente cu putere de 100 de waţi cu lămpi fluorescente cu putere de doar 32 de waţi - aşa cum s-a întâmplat în localul sălii de clasă de la a V-a A. Urmează şi fotografii.

luni, noiembrie 15, 2010

Zile "speciale"

Mâine - zi de curăţenie! De asemenea, ziua internaţională a toleranţei şi integrării...
Azi - aniversarea a 23 de ani de la revolta anticomunistă din Braşov: la 15 noiembrie 1987 mai multe zeci de mii de români au manifestat împotriva condiţiilor tot mai grele de viaţă şi de muncă. În orice caz, nu se pot compara cu cele de azi - simplul fapt că pot scrie acest text şi îmi pot exprima liber o opinie stă mărturie asupra diferenţei!
Mai multe date găsim (şi) pe Internet:
http://1987brasov.com/
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8038757-brasov-1987-inceputul-sfarsitului.htm

sâmbătă, noiembrie 06, 2010

Cerc la istorie 2010

La doar doi ani de la ultima lecţie de cerc susţinută la disciplina istorie în Şcoala Havârna, acest "eveniment" s-a întâmplat din nou, dar cu alţi protagonişti: elevi ai clasei a VIII-a B (doar 12 dintre ei, din păcate... restul probabil având treburi ceva mai importante de făcut) au participat la o lecţie susţinută de d-na. profesoară Rodica Baltă, cu subiectul "Formarea statelor feudale româneşti". A urmat, în faţa profesorilor invitaţi (de la şcoli din regiune: Darabani, Bajura, Baranca, Hudeşti, Conceşti, Mileanca etc.), susţinerea unui referat cu titlul "Regimul Antonescu - un regim autoritar de tip românesc", alcătuit şi prezentat de subsemnatul. ;)





vineri, noiembrie 05, 2010

Ultimul mare poet

În această dimineaţă a plecat dintre noi cel mai mare poet român din prezent, Adrian Păunescu. Făcând abstracţie de dimensiunile "discutabile" ale vieţii sale (dimensiunea politică, atît ante-, cât şi post-1989, dar şi cea publicistică, uneori controversată), în această dimineaţă am pierdut un mare poet, ale cărui versuri (sper) sunt cunoscute fiecărui suflet de român! Eu (alături de milioane de români trecuţi de 30 de ani) am crescut cu Cenaclul Flacăra, cu marii cântăreţi precum Socaciu, Şeicaru, Bertzi şi mulţi alţii (chiar şi formaţia Iris s-a lansat tot în cadrul Cenaclului...), ale căror cântece aveau versurile scrise de el; iar acum nu mai e...
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu
ADRIAN PĂUNESCU, 1943-2010
ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE!




Repetabila povară
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.