În 1945, la doar câteva luni după ce trupele române şi germane fuseseră evacuate din Crimeea, în fosta reşedinţă a ţarului de la Livadia (reşedinţa preşedintelui american F. D. Roosevelt pe durata conferinţei, de altfel...) s-a desfăşurat
ultima întâlnire din timpul războiului a celor trei lideri, respectiv I. V. Stalin, F. D. Roosevelt şi W. L. S. Churchill. Roosevelt a mai trăit doar două luni după conferinţă - existând posibilitatea ca tocmai această deplasare să-i fi grăbit sfârşitul, iar Churchill a pierdut alegerile din iulie 1945 (fiind înlocuit în funcţia de prim-ministru chiar în timpul Conferinţei de la Potsdam); doar Stalin a mai "supravieţuit" în funcţie până în 1953, la moartea sa.
Oricum, înainte de a ne mai gândi la "trădarea de la Yalta", e necesar să luăm în considerare următoarele fapte:
1. România era deja
ocupată militar de trupe sovietice încă din toamna anului 1944; chiar dacă exista o "Comisie Aliată de Control", reprezentantul sovietic avea primul şi ultimul cuvânt.
2. Tehnic vorbind, sovieticii au fost de acord cu organizarea de alegeri libere şi democratice în toate ţările ocupate. Cât de democratice au fost acestea s-a văzut prea tărziu, iar posibilităţile de acţiune ale vesticilor erau limitate.
3. Fiecare dintre cele trei mari puteri participante şi-a urmărit propriul interes, iar România, care nu doar că nu participa (nu avea cum) er o ţară care schimbase taberele - după ce între 22 iunie 1941 şi 23 august 1944 luptase
alături de Germania şi aliaţii ei, începând din 24 august şi până la terminarea celui de-al doilea război mondial a luptat
împotriva Germaniei; de aici au rezultat o serie de neclarităţi asupra statutului României; în cele din urmă, la Conferinţa de Pace de la Paris nu ni s-a acordat statutul de "cobeligerant".
Mai multe aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Conferin%C8%9Ba_de_la_Ialta