Paşte Fericit 2011

Cele mai sincere urări de sănătate şi bucurie, toate cele bune şi multă fericire!

HRISTOS A ÎNVIAT!!!

În Valverde de Leganes (II)

Tot în prima seară a avut loc "ceremonia oficială" de primire a echipei române. Din partea spaniolă, alături de profesori, părinţi şi direcţiunea şcolii (mă rog, liceului...), au participat primarul localităţii Valverde de Leganes (Valea Verde a râului Leganes). S-a efectuat schimbul de cadouri (din partea română, alături de placheta de ceramică şi sticlele de vin ce au supravieţuit transportului în cala avionului (o placetă, o sticlă de vin, precum şi sticla de la un goblen s-au transformat în puzzle!), le-am înmânat şi nişte ţesături tradiţionale româneşti.
După ceremonia de primire (din partea română doar subsemnatul a avut ocazia să vorbească) am consumat nişte gustări tipice (tapas), după care s-au alcătuit echipe mixte de elevi ce ar fi trebuit să găsească nişte obiective şi să răspundă la nişte întrebări. Din păcate, ploaia (caldă) şi oboseala au consituit veritabile piedici în calea acestui "joc". A fost singura dată când ploaia ne-a incomodat în Extremadura; a mai plouat odată în ultima zi, în Madrid - dar să nu anticipăm!
PS: după cum merg treburile (Internetul, precum şi pregătirea vizitei echipei italiene), probabil că va mai dura destul de mult această relatare "în serial" a deplasării noastre.
VA URMA :)

În Valverde de Leganes (I)

Imediat ce am ajuns în Badajoz, fără incidente, am fost "preluaţi" de către unul din microbuzele şcolare ale unităţii (I.E.S. Campos San Roque) şi aduşi chiar la poarta şcolii. Imediat a avut loc ceremonia de primire, în cursul căreia ansamblul de instrumente de suflat a interpretat imnul Spaniei, cel al Uniunii Europene şi, în cele din urmă, imnul României! Apoi i-am "împerecheat" pe elevii români cu gazdele lor hispanice (!) şi am plecat la hotel (cadrele didactice) şi la casele gazdelor (elevii). Ne-am reîntâlnit cu toţii seara, la ora 18.00, la Casa de Cultură, pentru ceremonia oficială.

Despre călătoria până în Spania (III)

Am ajuns la autogara "Estacion Sur", situată exact deasupra staţiei de metrou "Mendez Alvaro", după ce am circulat pe două magistrale de metrou, respectiv nr. 9 "Barajas", de la aeroport până la staţia-terminus "Nuevos Ministerios", iar apoi pe magistrala nr. 6 "Circular", până la staţia Mendez Alvaro. Ne-am îmbarcat în autobuzul Madrid-Badajoz al companiei "Avanzabus", penultima etapă a drumului până la destinaţia noatră finală (Final Destination II, deoarece prima parte a fost în Grecia... ), respectiv Valverde de Leganes.

Despre călătoria până în Spania (II)

Am ajuns la gara Suceava şi, cu o mică întârziere, în trenul care ne-a dus până în gara Bucureşti-Nord. De acolo am mers cu autobuzul (în afară de câţiva "favorizaţi ai soartei", care au oreferat un autoturism...) la Aeroportul Internaţional "Aurel Vlaicu" Băneasa. Avionul companiei Wizzair ne-a transportat în siguranţă până la aeroportul madrilen Barajas, unde, după recuperarea bagajului de cală, şi un mic-dejun foarte matinal, ne-am "odihnit" de la aproximativ 03.00 până la 06.00, când a început să circule metroul.

Despre călătoria până în Spania (I)

Cam aşa arăta drumul către gara Suceava când am plecat, în dimineaţa zilei de duminică, 27 martie! Repet,la sfârşitul lunii martie!
Later Edit:
O menţiune foarte necesară: fotografiile îşi au originea fie la mine, fie la dl. Stan Ion, fie la Nichifor Alexandru. Mai există şi fotografii trimise din Spania de către dl. Juan Luis Salguero Rodriguez sau dl. Simon Goldrick. Pentru o mai mare uşurinţă a "lecturării", NU voi menţiona de fiecare dată autorul fotografiei.

O "datorie" ceva mai veche

Aceste lucrări aparţin copiilor (elevilor) de la clasele I-IV de la Şcoala Havîrna şi de la şcoli ce aparţin acesteia. Forografiile expoziţiei au fost făcute în săptămâna dinaintea plecării, dar nu am mai avut timpul (şi accesul la Internet) necesare pentru a le posta. Şi bine am făcut, deoarece majoritatea acestor lucrări au "călătorit" până în Valverde de Leganes, în Spania. Au fost expuse şi apoi preluate ca amintire de către părinţii elevilor spanioli participanţi la parteneriat. Se pare că, pe lângă (prea) multele lucruri pe care ei le au în plus faţă de noi, am avut şi noi, Şcoala Havîrna, ceva care nu se găseşte prea uşor acolo!