Cum ar trebui să fie...

În decembrie 2008, Ministerul Sănătăţii a emis ordinul prin care a stabilit standarde europene pentru unităţile şcolare româneşti.

Ministerul Ed. C I încă nu a dat un aviz. Validarea acestor prevederi ar însemna ca Ministerul Educaţiei să semneze dispariţia şcolilor care nu corespund standardelor europene.

Iată motivele pentru care MECI a refuzat aprobarea acestui ordin: lipsa alimentării cu apă potabilă a şcolilor, lipsa canalizării, existenţa WC-urilor din paiantă, în curtea şcolii, lipsa căldurii. În asemenea condiţii, reglementările referitoare la cubajul sălilor de clasă (5-8 mc pentru un copil) ori cele care cer ca în sălile de clasă să fie o temperatură constantă de 22°-24°C, o umiditate relativă de 40-60% şi o viteză a curenţilor de aer de 0,1-0,3 m/s par de-a dreptul din altă lume.
Iată şi standardele europene:
Cel mult patru ore de lecţii pentru elevii din învăţământul primar, cinci ore pentru şcolarii de gimnaziu şi şase ore în cazul liceenilor şi studenţilor, cursuri numai dimineaţa pentru elevii din clasele I-IV, a VIII-a şi a XII-a şi evitarea situării a două ore consecutive ale aceluiaşi obiect de studiu. Aşa ar trebui să arate orarul ideal, în opinia Ministerului Sănătăţii, care a stabilit în amănunt regimul de activitate şi odihnă pe care ar trebui să-l respecte copiii. În timp ce preşcolarii cu vârste între trei şi patru ani ar trebui să înveţe o oră pe zi, să se joace şase ore şi să doarmă două ore la prânz, elevii cu vârsta între nouă şi zece ani ar trebui să înveţe cinci ore pe zi şi să dedice patru ore sportului şi activităţilor recreative în aer liber. În ceea ce priveşte aşezarea băncilor în sălile de clasă, aceasta trebuie să se facă în sistem amfiteatru, pentru a plasa elevii în funcţie de nivelul lor de dezvoltare şi a evita apariţia deformărilor de coloană vertebrală.

De asemenea, fiecare sală ar trebui dotată cu bănci de mărime reglabilă atât a înălţimii pupitrului, cât şi a înălţimii scaunului, iar pupitrul ar trebui să fie înclinabil între 0 şi 20 de grade, pentru a-l aduce la 30-40 de centimetri de ochii şcolarilor, perpendicular pe direcţia privirii. Înălţimea scaunului trebuie să corespundă cu aproximativ 20% din înălţimea elevului sau cu doi-trei centimetri în plus faţă de lungimea gambei. Pe lângă asigurarea de vestiare pentru depozitarea hainelor de stradă şi a ghiozdanelor, Ministerul Sănătăţii a stabilit şi cât anume au voie cei mici să care în spinare. Astfel, masa conţinutului ghiozdanului nu trebuie să depăşească 10% din masa elevului.

În privinţa grădiniţelor, acestea nu trebuie să aibă mai mult de 20 de copii în grupă, în fiecare sală urmând a fi asigurate o temperatură de 20-24 de grade Celsius şi o umiditate relativă de 40-60%. În dormitoare, paturile trebuie amplasate la o distanţă de minimum un metru faţă de pereţii exteriori, intervalele dintre rânduri fiind stabilite la o distanţă cuprinsă între 0,75 şi un metru. Unităţile de învăţământ preşcolar ar trebui să ţină seama de recomandările MS şi în privinţa meniului pe care îl servesc copiilor. Mâncărurile gen tocături prăjite sau şniţele sunt permise preşcolarilor numai dacă au fost fierte sau pregătite la cuptor în prealabil, iar legumele şi fructele deshidratate sunt interzise.

Untul şi smântâna sunt singurele grăsimi animale pe care copiii au voie să le consume, iar ouăle fierte şi secţionate după fierbere ar trebui să dispară din meniu. Igiena personală ar trebui şi ea sporită, grupurile sanitare din unităţile de învăţământ urmând a fi dotate în mod obligatoriu cu săpun şi aparat de uscare a mâinilor după spălare. În cazul grădiniţelor care asigură cazare, personalul trebuie să asigure călcarea lenjeriei de corp, de pat şi a feţelor de masă.