NATO - 60

Mâine, 4 aprilie 2009, Alianţa Nord-Atlantică împlineşte vârsta de 60 de ani.
North Atlantic Treaty Organisation (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) îşi are originile în perioada imediat următoare sfârşitului celui de-al doilea război mondial, când Aliaţii (mai precis, Statele Unite, Anglia, Franţa) au realizat că Uniunea Sovietică are interese total diferite referitor la viitorul Europei. S-a ajuns astfel la necesitatea formării unei alianţe defensive, cu puterea Statelor Unite ale Americii ca pilon central. Doar cinci state au semnat Tratatul de la Bruxelles la 17 martie 1948 (Regatul Unit, Franţa şi Benelux - Belgia, Olanda, Luxemburg), apoi la 4 aprilie 1949 Tratatul de la Washington, la care au aderat alte şapte naţiuni: Statele Unite ale Americii, Canada, Portugalia, Italia, Norvegia, Danemarca şi Islanda.
Cel mai important pasaj al tratatului este Articolul V, care declară:

Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naţunilor Unite, va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice.

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliaţiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunuea Sovietică ca şi cum ar fi fost atacată ea însăşi.
Mai multe detalii referitoare la istoria acestei alianţe militare (cea mai durabilă din istorie, până acum) găsiţi la adresa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C5%A3ia_Tratatului_Atlanticului_de_Nord
sau câutând " istoria NATO" pe Google.